Tânărul medic, rezident anestezist la Spitalul Universitar de Urgenţă, este un personaj mai puţin obişnuit. Spre sfârşitul liceului, oscila în alegerea viitoarei profesii, între Teologie şi Medicină, spre a-şi răspunde la întrebarea care dintre ele îl va aduce mai aproape de Dumnezeu. A ales-o pe cea de-a doua, căreia folclorul specialităţii îi conferă o aură aparte: primul anestezist al lumii a fost Dumnezeu care l-a adormit pe Adam spre a-i extrage o coastă din care să o întruchipeze pe Eva.
Cu Crucea Alb-Galbenă a intrat în legătură în primăvara anului 2009. Avea în grijă un caz social: un bărbat de 60–70 de ani, sfâşiat de câini. Era un om al străzii, fără domiciliu. Nu avea unde să-l dirijeze după externare. Întâmplător, până la urmă a decedat. Cunoscând însă viaţa de apostolat a celor de la Fundaţie, a încheiat un contract de voluntariat. Însoţeşte asistentele la cazuri mai dificile unde, graţie calificării sale înalte, poate fi de ajutor. Oamenii cu suferinţe acute îi oferă adevărate lecţii de viaţă. În Chiajna, o femeie de 50 de ani, diabetică, cu piciorul stâng amputat, cu sechele de poliomielită, cu necroze infectate pe ambele fese. Fusese chemat să vadă cum funcţionează canula de traheostomie, să-i panseze plăgile fesiere. Trăia într-o mizerie acută alături de un soţ alcoolic, dar în ochii bolnavei a descoperit, cu uimire şi pioşenie, strigătul surd al dorinţei de a trăi.
La fel, o altă femeie de 45 de ani. După un cancer de colon operat, prezenta acum un anus iliac definitiv, cu metastaze vertebrale care i-au indus o paraplegie secundară. Un germen de la stomă i-a infectat fesele pline acum de escare. Cu toate astea, niciun strigăt de deznădejde. Bucuroasă nespus de vizita medicului şi a asistentei, aşa cum aştepta sosirea preotului care-i alimentează credinţa fierbinte. În asemenea situaţii disperate, tânărul medic s-a simţit el însuşi mai aproape de Dumnezeu.
Şi-a dorit anonimatul. Nu a voit să-şi facă numele cunoscut. Doreşte însă ca, prin exemplul său, aceşti mari suferinzi să găsească mai mult spriijin, mai multă înţelegere printre cei vii şi în putere care nu ştiu totdeauna cât sunt de puternici, cât pot fi de buni.