Fundația ”Crucea Alb-Galbenă” România – ”De 25 de ani – Eroii din umbră!”
Beneficiarii noștri – POVEȘTI de VIAȚĂ, familia MARIA și ION OBADA
ION OBADA este originar din județul Botoșani. S-a născut pe 3 iunie 1946, a absolvit Școala Primară în Ștefănești, localiatea natală, apoi, Școala Profesională din Botoșani, specialitatea mecanic auto, în domeniul agricol. Avea să revină în sat, unde s-a angajat ca tractorist și mecanic. MARIA OBADA îi este consăteancă. S-a îndrăgostit de el la vârsta de 16 ani, l-a așteptat sî se întoarcă din armată și, acum mai bine de cinci decenii s-au căsătorit. ”Avem 52 de ani de căsnicie, dar ne iubim de vreo 60!” – ne-a spus doamna OBADA. Au împreună trei copii (Cristina și gemenii Monica și Marius) și doi nepoți (Alexandru și Claudia) stabiliți în Anglia. Fiicele lucrează în Italia, la Brescia.
Bolnavi, cu grave afecțiuni cardiovasculare, respectiv și neurologice, MARIA și ION OBADA sunt beneficiari ai îngrijirilor socio-medicale la domiciliu oferite de Fundația CRUCEA ALB-GALBENĂ România (Președinte Măriuca Ivan). Le deschide ușa de câteva ori pe săptămână tânăra VALERIA DULGHERU, asistentă medicală, un om cald, frumos, dedicat acestei nobile meserii despre care consideră că este o permanentă provocare: ”Nu trebuie să uiți că, în fiecare zi că poți alina suferința pacienților atât grijă, administrarea tratamentului prescris de medic, dar și prin vorbă bună și zâmbet. Pentru noi nu contează cât de grea a fost ziua, câte probleme am întâmpinat și cât de repede trebuie să le rezolvi. Faptul că pacienții își pun viața în mâinile noastre, a celor care le acordă îngrijire, demonstrează încrederea pe care o au în noi”.
”Am îmbătrânit amândoi încet și frumos și am rezistat pentru că ne-am iubit mereu și dintotdeauna!”
”L-am cunoscut pe Ion prin fratele meu, erau colegi de școală” – povestște zâmbind MARIA OBADA. ”Mă îndrăgostisem mai demult și tot căutam motive să ies din casă să îl văd; așa că, vărsam apa din găleată ca să mă duc la fântână, atunci când îi auzeam motorul de la tractor. La un moment dat a plecat în armată. Trimitea cărți poștale familiei și scria de fiecare dată: <Mamă, spune-i Mariei să nu se mărite, să mă aștepte, să nu se grăbească!>. Eu trebuia să fac o școală de meserii, pentru că nu reușeam să găsesc loc de muncă… Mi-am dorit să mă înscriu la o școală care pregătea lucrători domeniul veterinar; era în localitatea Șendriceni din județul Suceava la 50 km de casă, dar ai mei nu mi-au putut plăti internatul și nici costurile. Așa că am rămas lângă părinți, acasă, unde m-a găsit ION atunci când s-a întors din Armată. După vreo câteva luni ne-am logodit. Când a venit cu primul salariu acasă, 26 de lei, foarte mic și la vremea aceea, am realizat că nu ne putem descurca…”
”Eu i-am spus că nu mai pot rămâne în sat, unde munceam foarte mult, pe un salariu de nimic și doar în timpul campaniilor agricole, așa că am întrebat-o dacă vrea, trebuie să mergem împreună la București” – o completează domnul OBADA. ”A început să plângă pentru că nu voia să plece de lângă mama ei! Ea avea aproape 20 de ani, iar eu 22 de ani și urma să am o familie pe care trebuia să o întrețin și de care să am grijă!”.
MARIA și ION au ajuns în Capitală în 1969 și curând s-a născut Cristina, prima lor fiică.
”Am luat-o de la zero!” – povestește MARIA. ”Am stat la început la tata care era tâmplar și locuia într-o cameră cu chirie; ne-a primit, dar ne-a pus în vedere că va trebui să ne găsim cât mai repede o locuință. Nu puteam sta trei într-o cameră, plus că fata urma să vină curând pe lume. Ne-am angajat amândoi la serele din Popești – Leordeni, el ca mecanic și tractorist, eu la sortat de roșii și castraveți și la niște mașinării care înfoliau marfa care mergea toată la export. Ne-au dat până la urmă casă, tot o cameră, undeva în Berceni, pe Șoseaua Olteniței, pe lângă Cimitirul Cărămidarii de Jos. Apoi, eu m-am mutat la serele cu flori, unde munca era ceva mai ușoară, în sensul că nu trebuia să car atâta, dar era umiditate și foarte, foarte frig. Florile trebuiau păstrate la rece ca să reziste, să rămână proaspete. Am muncit la sere 12 ani și am făcut naveta zilnic. După patru ani și jumătate au venit pe lume și gemenii, un băiat și o fată. Pe Cristina am dus-o la mama o perioadă, când avea 7 luni, iar pe Monica și Marius i-am crescut în primii doi ani fiind mai mult în concediu medical. Între timp ION s-a angajat la fabrica de cauciucuri <Danubiana>, tot ca mecanic. Avea salariu mai mare, dar venea acasă negru din cap până în picioare. Hainele murdare de la negrul de fum trebuiau spălate la două zile, plus că erau și cei trei copii pe care i-am avut la creșă, grădiniță și școală. Am primit în fine, un apartament de patru camere, dar nemobilat. Așa că a trebuit să facem amândoi rate peste rate, datorii. Am făcut naveta 6-7 ani de la Popești – Leordeni; pentru a lua ceva de mâncare trebuia să merg aproape zilnic cu autobuzul 144 până la Piața Piscului, unde este acum Orășelul Copiilor, apoi să mă întorc repede acasă, să gătesc copiilor și soțului și să plec la serviciu. M-am angajat apoi la fabrica <Mecanică Fină> la o secție unde se confecționau pile; am lucrat 16 ani acolo. Dar, uite că am răzbit până la urmă și nici nu știu când a trecut timpul. ION are un extraordinar simț al umorului, îi place să glumească, să spună bancuri, mă făcea să râd… Altfel, nu știu cum aș fi rezistat! Am îmbătrânit amândoi, încet și frumos!”.
Până la vârsta de 60 de ani soții OBADA nu au avut probleme de sănătate. Le plăcea să se plimbe, să participe la activitățile cluburilor de seniori, să se implice ori de câte ori era nevoie de ei. Doamnei MARIA îi plăcea să danseze și să croșeteze. Cu ocazia unui eveniment organizat la Teatrul Elisabeta au aflat de Fundația CRUCEA ALB – GALBENĂ și de minunata echipă care se ocupă de serviciile socio-medicale la domiciliu.
”Dacă nu ar fi MARIA, eu degeaba aș mai exista! Ea este sprijinul meu!”
Din păcate, cu 12 ani în urmă, domnul OBADA a făcut un AVC; a fost internat de urgență la Spitalul FUNDENI, a fost tratat, dar, deși și-a revenit până la urmă, sechelele au rămas, iar problemele de sănătate s-au accentuat. De supărare, acum doi ani, soția sa a făcut infarct; de ani de zile durerile de oase, de picioare și de coloană, reminiscențe ale condițiilor inumane de lucru din seră o chinuie și nu-i dau pace. ”Cei 12 ani de muncă în sere, în condiții foarte grele, chiar și când eram însărcinată, și-au spus cuvântul!” – mărturisea doamna OBADA. ”Ridicam și transportam coșurile cu legume, stăteam permanent în umezeală și frig; soțul meu trebuia să facă tură de noapte, să plece de la trei dimineața cu tractorul cu remorcă să care fructele, legumele, astfel încât să apuce să se întoarcă să stea cu fata cea mare, iar eu să plec la serviciu” . ION OBADA are și o pareză, trebuie supravegheat permanent și este dependent de tratamentul medicamentos; de exemplu asistenta Valeria Dulgheru este cea care îi administrează periodic perfuzia cu ”Cerebrolysin”, folosit în cazul complicaţiilor post-accident vascular cerebral, le măsoară amândurora tensiunea și glicemia pentru a ține sub control și diabetul. ”Ne era foarte greu să mergem zilnic la policlinică pentru injecții; fără domnișoara asistentă și fără ajutorul Fundației CRUCEA ALB – GALBENĂ nu știu ce ne-am face! Și, sincer vă spun, dacă nu ar fi MARIA, eu degeaba aș mai exista! Ea este sprijinul meu!” – ne mărturisea domnul OBADA căruia nu îi mai place să iasă din casă, să se plimbe în fiecare zi prin parc, așa cum făcea până nu demult. Pentru că, pur și simplu îi place să stea acasă împreună cu soția sa.
De 25 de ani, membrii echipei Fundația CRUCEA ALB-GALBENĂ ROMÂNIA (Președinte Măriuca Ivan), alături de “eroii din umbră”, alcătuiesc o mare și frumoasă familie aflată în slujba a mii de pacienți, în mare parte vârstnici singuri, aflați în nevoie, cu grave probleme medicale. Sunt oameni cu inimă mare, dedicați meseriei și devotați binelui care luptă să meargă înainte, în folosul comunității, în ciuda greutăților de tot felul, a problemelor legate de atragerea de fonduri sau a lipsei empatie din partea autorităților.
Fundația CRUCEA ALB-GALBENĂ ROMÂNIA este primul furnizor autorizat și acreditat de servicii medicale și sociale pentru vârstnici. Până acum, a acordat asistență la peste 30.000 de seniori, dezvoltând proiecte, în parteneriat cu societatea civilă, cu autoritățile, cu oameni de bine sau din fonduri europene. Nicio clipă nu trebuie să uităm că, în locul fiecăruia dintre acești pacienți putem fi noi, pot fi părinții și bunicii noștri. Împreună trebuie să fim responsabili pentru fiecare dintre acești oameni aflați în nevoie și să dovedim că ne pasă!
Cei care doresc să ajute vârstnicii singuri o pot face prin donații în contul:
FUNDAȚIA CRUCEA ALB-GALBENĂ ROMÂNIA – IBAN RO76 RNCB 0071 0114 3379 0001 – deschis la BCR
Și tu poți fi alături de noi! Află mai multe, aici: https://www.cag.ro/cum-ne-puteti-ajuta/