Potrivit statisticilor UNESCO, între 1995 şi 2025, numărul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani se va dubla, trecând de la 542 de milioane la aproape 1,2 miliarde. Aceste cifre ne povestesc foarte clar despre o confruntare directă cu un proces de îmbătrânire rapidă pe care, de altfel, îl simţim din ce în ce mai acut.
Cu cât numărul persoanelor vârstnice creşte, cu atât mai mult şi problemele pe care le ridică îngrijirea lor apar din ce în ce mai frecvent. Una dintre acestea o reprezintă maltratarea lor. Într-un studiu mondial realizat la sfârşitul anului 2014, dintre persoanele intervievate, între 4 şi 6% au răspuns pozitiv, mărturisind că sunt maltratate în diferite situaţii ale vieţii.
Ce este maltratarea? Aceasta reprezintă un act unic sau repetat de violenţă, sau absenţa unei intervenţii imediate într-o situaţie evidentă de nevoie, care se desfăşoară într-un cadru conflictual, provoacând răni fizice sau o degradare psihică şi morală persoanei în vârstă. Acest tip de violenţă constituie o încălcare a drepturilor omului, integrând violenţe psihice, sexuale, psihologice sau morale, abandonul, violenţă financiară (atunci când persoana în vârstă este privată de drepturile sale financiare), neglijenţă, atentare la demnitatea şi respectul cuvenit persoanelor vârstnice.
Conform acestui studiu mondial, este mai frecventă maltratarea vârstnicilor în interiorul familiei lor, în cercul de prieteni sau de vecini decât în spitale şi centre rezidenţiale. Cu toate acestea, o anchetă realizată printre personalul centrelor rezidenţiale din Statele Unite ale Americii ne dă de gândit cu cifre suficient de crescute: 36% dintre ei au recunoscut că au fost martorii a cel puţin unei forme de violenţă în anul care a trecut, 10% au mărturisit că au comis ei înşişi un act de violenţă împotriva pacienţilor, 40% dintre ei au spus că au violentat psihologic beneficiarii centrelor unde lucrează.
Maltratarea fizică poate conduce uşor la fracturi grave, echimoze, traumatisme craniene, iar toate acestea cumulate la o imobilizare permanentă a vârstnicului.
Efectele maltratării psihologice persoanelor vârstnice pot fi traumatizarea psihică, care se poate instala mai rapid la o vârstă înaintată, dar şi depresia, angoasa. Fiecare tip de maltratare repetat sau cumulat cu alţii expuşi mai sus, conduce la o convalescenţă severă a persoanei vârstnice sau chiar la decesul acesteia.
Maltratarea într-o instituţie se poate regăsi la nivelul ignorării nevoii pacientului, la nerespectarea demnităţii lui ca om şi ca vârstnic, nepăsare, lipsa îngrijirii zilnice, înlăturarea libertăţii lui de alegere, abuzul acordării sau refuzului medicamentelor necesare, neglijenţa şi violenţa morală.
Ţinând cont de procentul ridicat al procesului de îmbătrânire la nivel mondial, dar şi de anumiţi factori sociali, sociologii preconizează o creştere a procentului persoanelor vârstnice maltratate. Aceşti factori de risc se pot întâlni: la nivel individual, în cadrul familiei, la nivel comunitar şi socio-cultural. Însă despre aceştia şi metodele preventive într-un viitor articol!
Vicki Ciobanu
Sursă: http://www.who.int/topics/ageing/fr/
Foarte instructiv articolul dvs. insa pare un pic greu de incadrat in spatiul romanesc. Asa gandesc in Occident. La noi, practic, nu se ingrijeste nimeni de batrani, decat de cei institutionalizati!
Bună ziua! Vă mulţumim pentru apreciere! Serviciile la domiciliu încearcă şi reuşesc în parte să acopere cumva nevoile stringente ale persoanelor vârstnice! Trebuie să recunoaştem într-adevăr şi deficienţele încă existente ale sistemului românesc, din păcate!