Îngrijirile la domiciliu – o nevoie a persoanelor vârstnice

Cu fiecare zi ce trece, cu toţii ne apropiem în mod inevitabil de etapa de îmbătrânire. Metodele cosmetizate ale încetinirii acestei etape sunt în parte eficiente, în funcţie de posibilităţi şi nivel de informare, însă procesul este acelaşi, derulându-se la nesfârşit, iar şi iar.
În acest caz, nu ne rămâne altceva de făcut decât să asigurăm persoanelor dragi din jurul nostru, care trec prin plin proces de îmbătrânire, un parcurs cât mai decent şi specializat.

Ce înseamnă îmbătrânirea, în fond?
Îmbătrânirea se poate declanşa printr-un declin fizic, psihologic şi social. Vârsta a treia, după cum este bine cunoscută, în rândul oamenilor, poate începe de la vârsta de 65 până la 75 de ani. Foarte important este faptul că acest stadiu de trecere spre bătrâneţe se poate face de la persoană la persoană uneori mai rapid, alteori mai lent, în funcţie de numeroşi factori şi acţiuni petrecute de-a lungul vieţii.
Bătrâneţea este un proces biologic absolut normal, pe care nimeni nu-l poate evita, care începe, parcă puţin ironic, încă din momentul naşterii.

Ce se întâmplă la nivel fizic, psihologic şi social?
Declinul fizic începe să se resimtă odată cu trecerea anilor, din ce în ce mai puternic, manifestându-se în apariţia unor boli caracteristice ultimei perioade a vieţii: afecţiuni ale sistemului locomotor (artrită, osteoporoză), la nivel global se poate observa aspectul general al pielii, scăzând şi capacitatea de efort. Din nefericire, transformările nu se opresc aici: bolile cardiovasculare (hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale şi cardiopatia ischemică) sunt din ce în ce mai frecvente, apar demenţele, modificările senzoriale (dizabilitate vizuală şi auditivă), pierderea neuronilor se accentuează.
Declinul psihic poate fi observat la nivel comportamental, afectiv şi cognitiv. Vâtsnicii încep să-şi restrângă câmpul de activitate, renunţând la anumite activităţi pe care în urmă cu câţiva ani le puteau duce la îndeplinire fără mari dificultăţi. Încep să aibă sentimente contradictorii în intervale mici de timp, trec frecvent de la tristeţe, nesiguranţă la bucurie şi speranţă. Schimbările bruşte din viaţa lor sunt primite fie cu scepticism, fie cu anxietate. În planul cognitiv se pot observa cele mai evidente modificări: probleme de orientare în locuri străine, tendinţa de a uita anumite întâmplări sau persoane şi o concentrare din ce în ce mai dificilă.
La aceste schimbări fireşti biologice, se adaugă cele sociale. Persoanele de vârsta a treia au parte de o refacere a rolurilor şi a statusurilor sociale. Astfel, vârsta pensionării se apropie destul de repede, cercul de prieteni se poate restrânge din motive diferite, copiii deja maturizaţi şi poate cu familiile proprii încep o altă perioadă importantă proprie. La acestea se adaugă, uneori, din fericire, apariţia şi îngrijirea nepoţilor, dacă ne referim la bunicii independenţi, care se pot deplasa şi susţine singuri. Pierderea partenerului de viaţă poate fi iarăşi un factor de declanşare a unor sentimente intense, de singurătate, abandon, de pierdere a sensului vieţii. Unele persoane pot suporta cu o oarecare resemnare acest eveniment, însă potrivit statisticilor europene, în 50% dintre cazuri, decesul unuia dintre soţi este urmat de dispariţia celuilalt în decursul următorului an.

Cum sunt priviţi vârstnicii de către societatea noastră?
Există un conflict între viaţa profesională pe care cei mai mulţi vârstnici o părăsesc şi cea nouă, personală, la care sunt nevoiţi să se adapteze. Readaptare a rolurilor şi stilului de viaţă… deloc uşor pentru o persoană care devine din ce în ce mai vulnerabilă. Societatea actuală încearcă cu paşi mici să integreze cumva persoanele vârstnice în proiecte sociale, în care să fie beneficiari sau chiar voluntari, cei mai în putere dintre ei. Îm mediul rural, întâlnim un abandon din ce în ce mai mare al acestor părinţi şi bunici, un abandon care nu face altceva decât să le accelereze procesul de îmbătrânire cu tot ceea ce presupune el. Există paşi mici şi anevoioşi ai societăţii pentru îngrijirea şi protejarea acestui grup de vârstă, paşi pe care sperăm să-i accelerăm cu acţiunile şi modelele proprii.

Cum îi putem ajuta pe cei dragi ai noştri, ajunşi în pragul acesta?
Pentru a crea un echilibru şi un mediu propice în care persoanele în vârstă, mai ales cele cu anumite cerinţe fizice, să se simtă în siguranţă, putem avea o atitudine pozitivă faţă de ei, să-i ocrotim şi să le permitem, dacă astfel îşi doresc ei, să rămână în mediul lor familial. La toate acestea se adaugă posibilitatea acordării serviciilor de îngrijire la domiciliu de către o echipă bine pregătită şi specializată.
O alternativă viabilă a plasării în centre pentru vârstnici sau în alte tipuri de instituţii este menţinerea lor la domiciliu, în mediul lor obişnuit de viaţă. În acelaşi timp, sub influenţa specialiştilor din domeniu, implicaţi în oferirea acestor tipuri de servicii a avut loc o conştientizare generală asupra necesităţii găsirii unui răspuns global  la nevoile vârstnicilor, care continuă să se dezvolte.
Îngrijirile la domiciliu au numeroase avantaje, printre care: ele pot păstra familia unită, într-un mediu confortabil, pot încetini ritmul de degradare psiho-somatică a persoanei în vârstă, pot reduce numărul de zile de spitalizare a persoanelor dependente, pot chiar să contribuie la micşorarea costurilor plătite de comunitatea locală pentru întreţinerea lor în instituţii rezidenţiale.
Echipa Fundaţiei Crucea Alb-Galbenă oferă acest tip de servicii socio-medicale la domiciliu, având o experienţă de peste 25 ani. În tot acest răstimp s-a putut constata o nevoie crescândă a îngrijirilor la domiciliu şi o mai mare conştientizare din partea societăţii. Echipa fundaţiei rămâne una profesionistă, mereu alături de pacienţii săi, dispusă a se perfecţiona pe zi ce trece, creându-şi un adevărat brand.