Testimoniale Archives - Pagina 2 din 2 - Fundatia Crucea Alb-Galbena

Mulţumiri pentru tot!

Mii de mulţumiri pentru profesionalismul dumneavoastră şi în special pentru doamna DANIELA STRATAN, o persoană deosebită, profesionistă desăvârşită cum puţini oameni întâlneşti în ziua de astăzi la noi în ţară. De asemenea, mulţumiri şi doamnelor Zavera Florina şi Tănase Elena pentru tot ajutorul şi sfaturile pe care mi le-au acordat în rezolvarea problemei medicale de care a avut nevoie mama mea, Elena, o doamnă de 78 ani, care a reuşit să treacă mai uşor peste durerile fracturii mâinii drepte şi neputinţa de a-şi face insulina, fiind diabetică.

Din tot sufletul sănătate multă şi sărbători fericite, având în vedere că ne apropiem de sfintele sărbători ale Crăciunului.

Cristina S.

“Mulţumesc” rostit sincer şi din tot sufletul pentru Crucea Alb Galbenă România

Stimată Doamnă Măriuca Ivan,

“Ştiam că Fundaţia Crucea Alb Galbenă România oferă servicii de îngrijiri socio-medicale la domiciliu cu prefesionalism, eficienţă şi respect pentru pacient, dar acum am avut ocazia să mă conving personal, în calitate de pacient. La începutul lunii septembrie am fost supus unei intervenţii chirurgicale prin care mi s-a practicat o hemiartroplastie cu proteză bipolară în urma unei fracturi de col femural stâng. La ieşirea din spital mi s-a recomandat kinetoterapie de recuperare articulară şi musculară. De aceea am apelat la Fundaţia pe care o conduceţi cu atâta dăruire şi am constatat că aţi reuşit să formaţi o echipă de profesionişti care se străduiesc să ofere pacienţilor cele mai bune îngrijiri. Echipa de kinetoterapeuţi condusă de domnul Florin Ciufulescu se străduieşte să îmi ofere servicii de recuperare post-operatorie la cele mai înalte standarde. Fiecare dintre cei trei membri ai echipei, toţi foarte tineri, încearcă în fiecare zi să depăşească simpla relaţie terapeutică profesionist-pacient şi să construiască una între persoane care comunică între ele. Este extrem de important pentru un pacient aflat în dificultate să fie abordat cu sinceritate, cu căldură, cu deschidere şi cu convingerea că au pe cine se baza la nevoie.

Vă felicit pentru că aţi reuşit să atrageţi la fundaţie persoane competente şi de asemenea calitate umană. Acum am înţeles de ce Crucea Alb Galbenă este numărul 1 în domeniul îngrijirilor cocio-medicale la domiciliu.

Mă tot gândesc şi încerc să găsesc cuvintele potrivite pe care le-aş putea adresa în semn de mulţumire pentru ce faceţi pentru persoanele aflate în dificultate şi pentru mine personal. Şi cred că, până la urmă, un simplu “Mulţumesc”, rostit sincer şi din tot sufletul, ar fi una din căile prin care pot să-mi exprim recunoştinţa”.

Cu deosebit respect N. O

101 ani şi 9 luni şi 3 ani de îngrijiri de calitate de la Crucea Alb Galbenă România!

“Subsemnata Marcef Steluţa, domiciliată în str. Tîrgu Jiu Nr. 9, Sector 5 Bucureşti. Locuiesc cu mama mea Marcef Paraschiva, născută la 12 ianuarie 1912, str. Tîrgu Jiu Nr. 9, Sector 5 Bucureşti. Din luna martie este purtătoare de sondă, nu se mai poate da jos din pat şi beneficiază de îngrijiri medicale de la Crucea Alb Galbenă care vine ori de câte ori este nevoie. În primii doi ani a venit d-na asistent Monica Iorgulescu, apoi vreo 3 luni a venit d-na asistent Elena Zaharia, apoi asistentele Maria Dumitrache, Carmen Ostafe, Nicoleta Costache, din ianuarie 2012 şi d-na Eugenia Marcu. Toate aceste fete sunt mai bune decât bune, miloase, sufletiste, de parcă ar îngriji pe mama lor. Mama mea nu a făcut escare de bine ce este îngrijită de către aceste fete. Şi medicii dumneavoastră sunt minunaţi. Mama mea are vârsta de 101 ani şi 9 luni.

Toate mulţumirile, să trăiţi, să vă dea Dumnezeu sănătate şi tot binele la întreg personalul”.

Marcef Steluţa

Mulţumim Crucea Alb Galbenă România!

“În această ţară a noastră în care din păcate facilităţi şi/sau drepturi apar doar pe hârtie, fără a fi aplicate în practică, eu, Aneta Dănescu, împreună cu mama mea, Maria Dănescu, am avut şansa, e adevărat, la sugestia unei doamne doctor, să vă găsim pe dumneavoastră, adică Fundaţia înfiinţată de dvs., respectiv Crucea Alb Galbenă, care şi-a respectat şi îşi respectă statutul. Am apelat la fundaţia dumneavoastră ăn momentul în care eu mă luptam cu un al doilea cancer şi singura persoană care mă putea ajuta şi îngriji, era şi este mama mea care peste o lună împlineşte 80 de ani şi care, ca şi mine “se bucură” de o multitudine de boli, variate, complexe şi considerate letale, adică multipe infarcturi, operaţie de triplu by-pass şi implantarea a două stenturi. Vă rog să mă scuzaţi că vă dau aceste detalii pe care domnişoara asistent social Andreea Dina le ştie în detaliu şi ţine cont de tot ceea ce ne priveşte, pune întrebări la obiect şi pertinente, căutând soluţii în a ne ajuta cât se poate de mult şi în perfectă concordanţă cu legislaţia şi posibilităţile în vigoare.

Andreea a fost cea care a înţeles că nevoia mea de kinetoterapie este vitală şi că trebuie să continue toatăp viaţa mea, atât cât mi-a programat Dumnezeu la naştere. Medicul ortoped mi-a dat o scrisoare medicală în care scrie negru pe alb acest lucru întrucât, peste cele două cancere consecutive a apărut şi sindromul post-polio, poliomielita pe care “n-am putut să o ratez” în copilărie, la vârsta de 16 luni, 1957, cu sechele relativ mai puţin grave ca în alte cazuri, dar care, din 2008 noiembrie, fiind obligată să stau la pat şi din cauza efectelor secundare ale citostaticelor şi ale inhibitorilor de aromatază care mi-au fost date după mastectomia sânului stâng din martie 2009, au dus la reducerea masei musculare a piciorului afectat, afectarea genunchiului şi la obligativitatea de a purta permanent o orteză pentru genunchi balant şi să merg în cârje. Este în continuare o luptă cu mine însămi să le accept, dar o fac şi datorită minunatei Sonia Dragoş, prin profesionalismul, seriozitatea şi competenţa profesională, dar mai ales a sufletului său mare, lucrând în mod regulat şi constant de aproape un an, pentru prima oara în viaţa mea, având întotdeauna în mod eronat alte priorităţi, rezultatele obţinute sunt de-a dreptul remarcabile, chiar dacă trebuie să folosesc orteza şi cârjele în continuare, am o altă postură, o încredere crescândă în mine, întrucât ştiţi mai bine decât mine că aceste exerciţii extrem de plictisitoare au o extraordinar de mare eficienţă în starea fizică şi psihică a pacientului. La fel de necesară îmi este şi mişcarea în bazin pentru articulaţii şi faza incipientă de osteoporoză, acces care la protecţia socială din Floare Roşie mi-a fost refuzat, fiind trimisă acasa, cu alte cuvinte, desigur să las locul celor mai tineri şi să aştept să mor. Frumoasă atitudine din partea unui medic, nu-i aşa? Doamnele asistente de la fundaţie care s-au tot perindat pe la noi, vin, se pare cu plăcere, întrucât noi avem mereu zâmbetul pe buze, încredere în persoana de specialitate care vine la noi, graţie marii atenţii pe care o acordaţi pregătirii dumnealor, credinţa în Dumnezeu şi încrederea că tot ceea ce am făcut şi facem pe cât putem de bine, se întoarce la noi sub o formă sau alta, în mod sigur nu de la persoana pe care am ajutat-o, ci pe alte căi aşa cum ămi doresc să vi se întâmple şi dumneavoastră. Aceasta se dorea a fi o scrisoare de mulţumire şi recunoştinţă şi aşa şi este, presărată sau chiar prea încărcată cu detalii medicale. Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut şi faceţi şi sperăm din suflet că veţi mai face pentru noi, încadrându-ne din pacate, în toate criteriile de acceptare de către dumneavoastră. Rămâneţi aşa cum sunteţi că tare bine e!”

Cu stimă, mulţumiri şi mare drag,

Aneta şi Maria Dănescu

Un oaspete atât de aşteptat

Carmen O. este una din asistentele medicale care lucrează la Fundaţia Crucea Alb Galbenă. Mulţi dintre beneficiarii noştri ii datorează un strop de bine, de sănătate şi… un zâmbet, pe care ea îl oferă tuturor cu aceiasi deschidere: de încurajare, de înţelegere, de bun găsit, un zâmbet care spune: sunt aici şi nu mai eşti singur în faţa bolilor si nefericirilor tale.

Carmen e o femeie frumoasă şi deşteaptă. Pentru frumuseţea ei v-ar ajunge o fotografie, pentru ştiinţa ei stau mărturie notele cu care a absolvit o şcoală postliceală şi două facultati.

Un distins domn, Radu Dobrogeanu, scria despre ea si cazurile beneficiarilor pe care ea ii ingrijeste in Viata medicala, din numarul 50 / 11 decembrie 2009, in articolul « Nume propriu: SPERANŢA » :

Carmen O., asistentă medicală, are norma de bază la Secţia de ATI coronarieni a Spitalului „Elias“, spital de elită şi nu rareori are pacienţi de excepţie. Domnişoara blondă, cu un chip luminos, a tratat pe patul de suferinţă personaje cunoscute precum Ion Iliescu, Fănuş Neagu, Sergiu Nicolaescu. La CAG prestează jumătate de normă. Asistă aici oameni de la celălalt pol social, unde până şi sărăcia doare. Are în grijă 60 de pacienţi, majoritatea vârstnici din cartierele Rahova, Ferentari, Kogălniceanu. Câteva scurte escale, de-a lungul unei zile, dezvăluie o faţă a lumii plină de suferinţe surde, obturate de uşile închise la plecare.

Popasul 1. În apropierea Operei, o curte veche, imobil dărăpănat dintre cele două războaie. Urcăm pe întuneric o scară abruptă. În apartamentul, şi el întunecat şi rece, o mizerie pestilenţială. Cu şase milioane pensie lunară, cei doi bătrâni abia îşi târăsc viaţa de pe o zi pe alta. Tânăra asistentă ar fi trebuit să-şi pună mască de protecţie. Nu-i putea jigni totuşi pe locatari care-şi luminează feţele de câte ori o văd intrând pe uşă. Bătrânul, de 80 de ani, în urma unei plastii la laba piciorului stâng, prezintă un ulcer varicos. Tânăra îl pansează cu grijă. Le măsoară tensiunea: el, 14/9, ea – 15/8.

Popasul 2. Economistă de 87 de ani: „Când vă văd – ne spune – mă simt mai bine. Ştiu că Dumnezeu v-a trimis“. Imobilizată la pat. Coxartroză bilaterală, poliatrită reumatoidă la mâini şi picioare, demenţă senilă. Nu demult, fiind singură, a căzut şi a delirat inconştientă trei zile şi trei nopţi până a descoperit-o o rudă apropiată. Tânăra asistentă îi aduce, cu fiecare vizită, o undă de speranţă.

Popasul 3. Un bătrân de 83 de ani. Din cauza diabetului zaharat, în urmă cu zece ani i-a fost amputat piciorul drept. În stângul nu se poate bizui, deplasarea prin casă o face doar târându-se pe burtă cu cele 85 de kg ale lui. Când ajunge la fereastră, vede cu regret forfota Capitalei. Pentru un fost reporter care umbla pe coclauri, amintirile dor, dor cumplit. Glicemia 125, tensiunea 14,5/8. Supravegherea medicală dă roade.

Popasul 4. Adolescenta de 16 ani, având tetrapareză spastică, deficit motor sever şi impotenţă funcţională severă ne întâmpină cu zâmbetul pe buze din căruciorul cu rotile situat lângă calculator. A suferit recent o intervenţie chirurgicală la coloană, picioare şi genunchi. Asistenta o pansează cu grijă. Vorbesc despre şcoală, unde mama o însoţeşte zilnic, despre comunicarea prin e-mail cu cadrele didactice. Marga învaţă foarte bine, este printre cele mai bune eleve din clasă, vrea să ajungă economist. Ştie că, ajutată de oameni cu inimă, îşi va putea împlini visul.

Popasul 5. Persoana cea mai vârstnică – o femeie de 89 de ani. Pensie CAP de 22,5 lei pe lună. Suferă de maladia Alzheimer din 2003. Nu mai ştie cum o cheamă, câţi ani are, coerenţă zero, nu mai are niciun control. Complet retrasă în lumea ei. Numai când îl aude pe Fuego, cântând la televizor, tresare. Amintiri de demult. În restul timpului, îşi îmbrăţişează cu obsesie păpuşa pe care o ţine la piept. A suferit recent o plagă prin cădere şi necesită periodic pansament. Fiica ei şi-a abandonat familia să-şi îngrijească mama. Bătrâna are somn bun, poftă de mâncare, tensiunea 15/8. Tragedia va mai dura.

Pastile pentru insomnii, pentru coşmaruri. Marele oraş strigă surd din răni deschise.

Carmen e o colega buna, intotdeauna isi ajuta colegii; e deasemenea un subordonat apreciat de conducerea organizatiei. Este insa si foarte modesta – si are desigur si destule greutati. Putini stiu ca face zilnic o naveta obositoare, ca are 2 joburi, o familie ca oricare alta, parinti in varsta care au nevoie de ajutorul ei.Totusi, cand intra pe oricare usa, este o binefacere simpla ei prezenta. Zambetul care nu o paraseste parca niciodata iti da putin din puterea ei si parca te lasi mai usor supus unor proceduri medicale ce nu pot fi considerate placute.