Prognoza demografică europeană arată că populaţia în vârstă de peste 65 de ani şi peste, va creşte până în anul 2050 cu 77% – adică 58 de milioane, iar dintre acestea, cele mai multe vor fi persoane de 80 de ani şi peste. În aceste condiţii, putem înţelege, conform datelor precedentului articol şi o creştere a abuzului asupra acestora, care afectează întreaga societate. În Spania, un studiu realizat în anul 2010 a ajuns la concluzia că numărul relelor tratamente aplicate copiilor este aproape la fel de ridicat ca acela asupra persoanelor vârstnice.
Factorii de risc care pot determina săvârşirea unui abuz asupra persoanelor vârstnice se pot regăsi la nivel individual, la nivel familial, în cadrul societăţii şi la nivel socio-cultural.
Astfel, printre riscurile ce se regăsesc la nivel individual, putem aminti demenţa victimei şi alte tulburări mentale, consumul de alcool şi de alte substanţe toxicodependente. Pe lângă acestea, ceea ce poate cauza o formă sau alta de violenţă este şi coabitarea cu partenerul de viaţă sau cu alte rude. Cu toate că bărbaţii pot suferi şi ei diferite tipuri de violenţă, în anumite culturi şi societăţi, femeia are un statut social inferior, ceea ce determină un risc mai ridicat de neglijenţă, de abuz asupra lor, mai ales în momentul în care rămân văduve şi pot fi deposedate de bunurile agonisite de-a lungul vieţii. De asemenea, din punct de vedere psihologic, femeile pot resimţi mult mai acut formele de abuz decât bărbaţii.
În cadrul familiei, coabitarea reprezintă de multe ori un factor de risc pentru persoana vârstnică. Dependenţa (de regulă financiară) autorului actului de violenţă faţă de persoana vârstnică poate creşte riscul abuzului. Uneori, din cauza stresului şi frustrărilor acumulate la un nivel ridicat, relaţiile tensionate şi nerezolvate din interiorul familiei pot conduce la diferite tipuri de abuz. În prezent, din ce în ce mai multe femei au acces pe piaţa muncii. Acest lucru poate constitui un dezavantaj pentru persoanele vârstnice dependente din familiile lor, care rămân de multe ori singure, fără o supraveghere permanentă. Departe de a fi doar o problemă privată, violenţa din cadrul familiei afectează societatea prezentă.
La nivelul comunităţii în care trăiesc, un număr ridicat de persoane vârstnice nu beneficiază de sprijin social, cele cu anumite dizabilităţi fizice sau mentale fiind marginalizate de către membrii societăţii sau chiar de cei ai familiei proprii.
Există anumiţi factori socio-culturali care pot determina abuzul asupra persoanelor vârstnice: deplasarea cuplurilor tinere spre alte regiuni, departe de părinţii lor, absenţa resurselor financiare, lipsa armoniei din cadrul relaţiilor familiale şi dintre generaţii, reprezentarea persoanelor vârstnice în societate drept unele neputincioase şi puţin importante, lipsa educaţiei socio-medicale.
La nivel european, în cazul în care vârstnicii sunt instituţionalizaţi, maltratarea lor este mult mai posibilă deoarece normele de îngrijire şi de protecţie socială nu sunt încă foarte bine stabilite, personalul de îngrijire este de regulă slab remunerat şi pregătit, depăşit de atribuţii, mediul de lucru nu este adecvat echipat, iar uneori interesele instituţiei pot fi puse mai presus decât cele ale pacienţilor.
Cum putem preveni aceste forme de abuz?
Numeroase strategii au fost puse în practică cu scopul de a lupta împotriva violenţei asupra persoanelor vârstnice şi a atenua consecinţele lor grave:
• Campanii de sensibilizare pentru public, dar şi pentru mediul profesional implicat;
• Depistarea victimelor şi a agresorilor acestora;
• Intervenţii de sprijinire a persoanelor care se ocupă cu îngrijirea persoanelor vârstnice;
• Programe legate de conflictele dintre generaţii desfăşurate în şcoli;
• Crearea grupurilor de sprijin pentru potenţialele victime;
• Programe de consiliere psihologică;
• Vizite la domiciliu ale asistenţilor sociali;
• Implementarea serviciilor de protecţie pentru persoanele adulte;
• Familii – gazdă şi adăposturi unde persoanele agresate se pot refugia, în cazuri de urgenţă.
Conform datelor prezente, aceste măsuri au fost luate după ce a fost semnalat cazul de abuz, fiind foarte posibil ca acesta să se repete. Pentru a putea fi funcţionabile toate aceste măsuri, câteva sectoare trebuie să poată colabora: cel al protecţiei sociale (care furnizează sprijin judiciar şi financiar), cel educaţional (prin educarea membrilor societăţii şi realizarea campaniilor de sensibilizare), cel medical (prin depistarea şi tratamentul victimelor posibile). În ţările în curs de dezvoltare, unde aceste sectoare sau o parte din ele funcţionează încă deficitar, măsurile de prevenire ale abuzului asupra persoanelor vârstnice sunt extrem de limitate.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii împreună cu partenerii săi, colaborează pentru a pune bazele unei protecţii sociale în ţările în care aceasta nu era posibilă până acum, pentru a elabora linii directive comune în vederea eficientizării sectoarelor principale de acţiune, pentru a publica şi împărtăşi datele statistice importante în vederea susţinerii metodelor preventive abuzului.
În prezent, se desfăşoară Campania Mondială pentru Prevenirea Violenţei de toate tipurile, începută din anul 2012 şi până în anul 2020. Această campanie şi-a propus să sensiblizeze membrii societăţii cu privire la efectele pe care le poate avea violenţa, punând un mare accent pe rolul crucial pe care îl poate avea domeniul sănătăţii publice în soluţionarea consecinţelor şi în prevenirea actului în sine. Pentru a-şi atinge obiectivele propuse, această Campanie a realizat o platformă unde se pot posta date oficiale, referate ştiinţifice, schimburi de opinii avizate, de politici sociale, de planuri şi experienţe menite a preveni violenţa.
Vicki Ciobanu
Mai multe informaţii despre această Campanie, puteţi găsi pe site-ul: http://www.who.int/violence_injury_prevention/violence/global_campaign/fr/