Crucea Alb-Galbena. Servicii medicale specializate, acordate de oameni sufletisti la domiciliul celor singuri si napastuiti.

Profit moral. Mariuca Ivan te ajuta sa pui suferinta in cui.

Tinerete fara batranete? Nu stiu. Stiu insa, cu siguranta, ca Mariuca Ivan te sustine. Te ajuta sa vezi altfel viata, Chiar si atunci cand esti bolnav. Te ajuta sa treci prin batranete la fel de frumos – sau macar aproape la fel de usor – ca si prin tinerete. Iti intinde mana de ajutor atunci cand multi dintre prieteni – poate chiar si dintre membrii familiei, incluzand aici si copiii – iti intorc spatele. Uita de tine. Nu neaparat din lipsa de caracter. Uneori, din cauza vietii asteia nebune, nebune. Cu care toti cei care n-au prins inca Raiul financiar de picior se confrunta cotidian. Ce faci in atare situatie? O poti suna pe Mariuca. Ea stie ce-i de facut, ce-ti lipseste si actioneaza in consecinta.

Adriana Tiganila

Mariuca are un proiect de suflet: Acela cu!!!!! CAG Flandra. “Ei au venit cu oferta intr-un moment in care simteam ca trebuie sa fac ceva. Stiam ca experienta mea poate sa raspunda criteriilor lor de selectare in proiect a unui partener. Cu ei am invatat sa-mi gestionez resursele umane, gesturile si banii”, povesteste Mariuca. In plus, spune ea, fairplay-ul si profesionalismul partenerilor flamanzi i-au dat curaj si un sentiment de Securitate.
“In primii sase ani cand am fost finantati de ei, am avut timpul necesar sa fac lobby pentru ingrijire la domiciliu si sa ma ocup numai de problemele profesionale ale institutiei (selectie, evaluare, formare, educatie continua)”, adauga interlocutoarea mea.

Puterea exemplului

Modelul de ingrijire medicala la domiciliu sau brandul, cum spunea un prieten – marca Mariuca Ivan, a fost deja preluat in cadrul reformei si acceptat in legea asigurarilor Ulterior, Mariuca Ivan a creat alte sase filiale , pe langa sediul central din Capitala: Baia Mare, Sibiu, Focsani, Targoviste, Buzau, Constanta, care s-au infratit cu sase regiuni flamande, si asa a venit si ajutorul pentru demararea activitatilor.
Toate urmeaza acelasi model, ca si fundatia-mama, si toate, evident, se lupta pentru supravietuire cu acelasi sistem birocratic si neputincios, precizeaza Mariuca.

Una calda, una rece

“Unul dintre succesele in profesia mea a fost crearea acestui sistem de ingrijire medicala la domiciliu, dupa un model flamand adaptat la realitatea romaneasca. In aceasta adaptare a constat succesul meu. Este greu de copiat un model care are o istorie de 60 de ani pe un sistem centrat pe ingrijiri secundare (spitalicesti) si nu pe ingrijiri primare si tertiare. Este foarte adevarat ca, pentru formarea unei echipe de calitate, am avut sansa de a putea selecta asistenti medicali dintre studentii mei care aveau deja educatie in nursing, adica in spiritul respectului pentru nevoia oamenilor. Pe langa cunostintele profesionale, i-am selectat si pentru calitatile umane, comportamentale si, mai ales, pentru capacitatea de adaptare si spiritual de sacrificiu”, spune Mariuca

Tot un success in cariera Mariucai a fost si cel inregistrat in perioada 1990 – 1992, cand, fiind in Ministerul Sanatatii, a participat impreuna cu un grup de experti romani si straini ai OMS la elaborarea Programei de nursing, cu o durata de trei ani, dupa modelul conceptual al Virginiei Henderson. “Spre bucuria mea, aceasta programa (cu mici schimbari) este acceptata astazi in toate formele de invatamant de nursing. Am imensa bucurie ca am fost unul dintre artizanii schimbarii invatamantului liceal de specialitate in invatamant postliceal de specialitate, moment ce a dus, in 1990 la infiintarea celor 41 de Scoli Postliceale Sanitare din intreaga tara, respective, cate o scoala in fiecare capitala de judet”. Totusi, nu poate sa nu adauge faptul ca, din pacate, nu tot la succese se poate pune evolutia ulterioara a acestor scoli.

Rece, precum insuccesul, ramane pentru Mariuca infiintarea , in 1995, a Institutului National de Nursing, impreuna cu Baylor University Medical Center, alaturi de care lucrase inca din 1991. “Imi aduc aminte de zbuciumul de-atunci, de oameni cu bune intentii, de cei potrivnici. Aveam ingrata pozitie de vicepresedinte al Asociatiei de Nursing din Romania si referent la Ministerul Sanatatii. Asociatia obtinuse burse de studiu pentru asistenti romani (viitori profesori la insinstitut care s-au format in America, pe o perioada de opt luni, in patru domenii prioritare: nursing comunitar, nursing psihiatric, management in nursing si educatie in nursing.

Toate specialitatile au fost alese cu un scop bine precizat – avand in vedere nevoile de ingrijire la domiciliu-, schimbarea politicii de ingrijire a persoanelor cu probleme psihice, dezvoltarea managementului ingrijirii si formarea profesorilor de nursing. Cei 100 de absolventi urmau sa continuie formarea altor asistenti, in toate judetele, pana la atingerea scopului propus. Am avut sansa de a fi studenta acestui institut, creat cu truda de partenerii americani, ANR si MS”, spune Mariuca. Cu toate acestea, bucuria ei a durat putin pentru ca, in 1997, s-a schimbat ministrul si totul a fost anulat. „Nu ne-a intrebat nimeni ce facem cu investitia materiala, umana si cu cei patru ani de efort”, este marele ei of.

Prima si ultima generatie a INN

Start bun, finalitate lipsa

Daca tot ceea ce s-a inceput in 1990, spune Mariuca, doar cu un grup de oameni inimosi si de calitate ar fi continuat, in prezent am fi fost la un nivel apropiat celui din tarile occidentale. „Acum ma incearca tristetea si grija pe care nu pot sa nu mi le manifest atunci cand vad cum arata „lumea oamenilor in halate albe”, cum sunt tratati profesionistii cu experienta , cum sunt selectati viitorii beneficiari ai dreptului si privilegiului de a se ingriji de sanatatea oamenilor si, mai ales, unde sunt profesionistii tineri care sa preia stafeta. Ei pleaca in strainatate, acolo unde li se ofera conditii si bani, iar noi participam pasiv la acest dezastru care, odata scapat de sub control, greu se mai poate echilibra. Daca in fata bolii am fi toti egali si nu ar exista sansa tratarii in alte tari, responsabilii care gestioneaza sanatatea si chiar societatea civila ar avea cu siguranta o alta atitudine”, spune Mariuca.

Satisfactii pe merit

Scrisorile de la pacienti motiveaza si dau curaj. Mariucai si colegilor ei. Cele mai emotionante scrisori de multumire , spune ea, vin dupa momentul in care cel ingrijit nu mai este printre noi. In acele momente, familia are nevoie de suport emotional si de specialitate , care le ofera sentimentul de securitate. „Alaturi de noi se mobilizeaza cu usurinta si sunt mai putin vulnerabili”, spune ea.

Visuri si proiecte de viitor

Mariuca, dar timpul liber? „Imi place cum suna. Mi-as dori sa am timp liber, dar rolurile de mama, gospodina, directoare il utilizeaza pe tot. Recunosc ca as avea mare nevoie de putina odihna si un strop de tandrete. Fac eforturi sa gasesc solutii pentru weekenduri, dar nu reusesc intotdeauna. Daca regret ca nu am timp liber este pentru citit. Sunt carti si reviste pe care le adun cu multa convingere pe noptiera si le sterg ulterior de praf. Desi se intampla rar, imi place sa lucrez in gradina mea de la tara, unde am peste 100 de trandafiri plantati de mine prin lastari si flori din toate anotimpurile. Imi place mirosul de iarba atunci cand tund gazonul, iar seara cand ud gradina imi place mirosul de pamant reavan. Acolo, la casuta mea , este locul cel mai bun pentru mine. Ma simt lipsita de responsabilitati, iar pamantul mi se pare cel mai bun ascultator. Mersul cu picioarele goale prin iarba este o mare satisfactie, pe care nu ti-o poate oferi un pantof elegant purtat la o seara ce impune reguli. Mariuca are un vis frumos. Sa creeze un asezamant de batrani, „din nevoia singuratatii si a lipsei de comunicare afectiva. Ii vad deja prin curtea plina cu flori si animalute, mergand de mana, visand sau facandu-si planuri. Aici mi-as dori sa ajung la batranete daca fetele mele nu vor avea timp pentru mine. Am vazut un film superb in care doi batrani s-au indragostit intr-un asemenea asezamant si au facut din aceasta perioada una dintre cele mai frumoase din viata lor. Sunt convinsa ca aceia care iubesc OMUL, viata, frumosul au parte de bucurie in toate perioadele vietii lor.”

Predarea stafetei

Una din amintirile cele mai emotionante din cariera Mariucai a fost cand, in 1995, la Palatul Parlamentului a fost organizata o sarbatoare romano-americana, iar la final au fost premiati cei care au contribuit la dezvoltarea unor parteneriate. „In acea seara, memorabila pentru mine, Julia Plotnik, nursa-sefa a SUA, mi-a predat stafeta nursingului in Romania. A doua zi, la decernarea diplomelor de absolvire a Institutului National de Nursing, a fost prezenta prima-doamna de atunci a SUA, Hillary Clinton. Nimeni, niciodata in Romania nu a oferit atata spatiu si onoare unui asemenea eveniment”.

Bucuria unei amintiri frumoase

„Cand lucram la Terapie Intensiva la Spitalul Municipal, alaturi de o echipa superba, am resuscitat un pacient cu infarct. Cand s-a trezit si era totul bine, pacientul ne-a certat ca l-am intors din drumul lui frumos, in schimbul unei vieti singure si urate. In luna mai a aceluiasi an, un barbat optimist si vesel mi-a adus un buchet de flori si multumirea ca i-am oferit sansa de a se bucura de primavara. Era chiar pacientul meu!”
„Imi doresc reactii din partea lumii medicale, a adevaratilor profesionisti, desi am sentimentul ca exista teama de atitudine. Teama este cuvantul care ne guverneaza. Teama imi este si mie si tuturor celor care nu avem arme pentru aparare”

Mariuca Ivan alaturi de marea doamna a nursingului romanesc, Gabriela Bocec – cea alaturi de care s-au pus bazele nursingului romanesc, ale Institutului National de Nursing si Scolii de Nursing Romanesti