Fundația ”Crucea Alb-Galbenă” România – ”De 25 de ani – Eroii din umbră!”
Beneficiarii noștri – POVEȘTI de VIAȚĂ, CONSTANTINA VOICU (90 ani)
“M-am născut în județul Olt, pe atunci comuna Bărcănești, acum comuna Vâlcele; aici am făcut primele cinci clase, la școala generală din localitate. Apoi am devenit elevă a Școlii Medii Tehnice Financiare, echivalentul liceului, în Slatina, apoi am absolvit Academia Tehnică Comercială în 1952, în București”… Așa își începe poveste vieții doamna CONSTANTINA VOICU, de profesie economist, care, pe 6 noiembrie a împlinit 90 ani. Se află în evidenţele Fundației Crucea Alb Galbenă România (Președinte Măriuca Ivan) de mult timp, beneficiind de îngrijiri socio-medicale la domiciliu; din naștere nu are degete la mâna stângă, iar operația unui cancer la colon depistat la timp, i-a salvat viața, dar a obligat-o să trăiască de atunci cu o colostomă pe care, DANIELA MANEA, asistentă medicală de zece ani la Crucea Alb Galbenă, i-o schimbă în fiecare săptămână, cel puțin de două ori. Tot timpul o monitorizează pe senioara care suferă de mai multe boli cronice (are și un stimulator cardiac!) și care locuiește singură într-o garsonieră din cartierul Titan. Cu doar o singură mână validă își gătește și își spală singură lucrurile mici. Doamna CONSTANTINA VOICU nu a fost căsătorită si nu are copii, dar, în ciuda bolilor de care suferă, este optimistă, încrezătoare și foarte activă; de douăzeci de ani își ajută cu mare bucurie un nepot cu handicap sever, la care merge zilnic până în zona Timpuri Noi.
”Am o soră care locuiește la țară, în comuna natală. Ea are trei fete. Una aici, în București la care mă duc eu, și două stabilite în Slatina. Fata ei cea mare, adică nepoata mea are deja 60 de ani! Are un băiat care locuiește în București. Cea mijlocie e aici, iar cea mica locuiește în Slatina si are băiatul tot în București. De la surori am doi nepoți, care la rândul lor au trei copii, unul doi băieți și celălalt, unul. Aceasta este familia mea. Mă ocup, atât cât pot mai ales de unul dintre băieții nepoatei, care are un handicap grav, tetrapareză spastică. Îi dau să mănânce, stau cu el, pentru că nu poate face nimic singur. Are 20 de ani… Asta e viața. Eu i-am crescut pe amândoi băieții de când s-au născut! Mihai s-a născut, prematur, la 7 luni și, lipsa unui medicament administrat la timp, i-a afectat definitiv sistemul neurovegetativ; fratele lui, Petruț are acum 11 ani, este elev eminent la Școala Germană, face dans sportiv, este șahist de top, învață foarte bine și compensează astfel, cumva tragedia din familie.
CONSTANTINA VOICU a lucrat în Cooperația Meșteșugărească: ”Am avut un văr care lucra în UCECOM și m-a ajutat să mă angajez contabil; apoi am avansat, de la contabilitate primară, la prețuri, apoi la Departamentul Aprovizionare unde am rămas până am ieșit la pensie. Am aproape 40 de ani lucrați într-o instituție care a pornit de la zero, odată cu mine. Aveau cooperative de marochinărie, tapiserie, croitorie, diverse meșteșuguri, astăzi aproape uitate și dispărute; am fost șefă de serviciu la prețuri, la Marochinerie, apoi șefă de serviciu la Aprovizionare, de unde am ieșit la pensie chiar în decembrie 1989. Când a început Revoluția și se trăgea la gura Metrolului de la Piața Unirii, eu am dat telefon președintelui Cooperației și i-am spus că eu de mâine nu mai vin la serviciu. Îmi depusesem de doi ani cererea de pensionare, era dreptul meu, dar șefii m-au tot amânat, pentru că îmi tot spuneau că nu au pe cine pune în locul meu, ori nu aveau timp și poate nici chef să formeze pe altcineva și uite așa, a trecut timpul. Așa că, atunci, în decembrie ’89 am ieșit oficial la pensie. Încet, încet, foștii mei colegi au plecat, nu s-au mai format meseriași, iar Cooperația Meșteșugărească nu mai era ce fusese odată. Nici colectivul, nici oamenii nu mai sun la fel”.
Ce a făcut după ce a ieșit la pensie? – ”Am stat acasă. Pur și simplu! Cât am lucrat am fost de câteva ori în URSS, în Germania Democrată, în Ungaria, în țările socialiste. Mi-am spus că, odată ce am devenit pensionară, mai ales că se putea, se deschiseseră granițele, am să încep să călătoresc. Dar, uite că nu am mai făcut-o. M-am ocupat de nepoți, mai ales de Mihai!”.
A fost operată cu cinci ani în urmă de cancer la colon, la Spitalul Fundeni unde a aflat de Fundația Crucea Alb-Galbenă, care, de peste un sfert de secol, medici, asistenţi medicali, kinetoterapeuţi, asistenţi sociali, îngrijitori, psihologi și voluntari se ocupă de vârstnicii aflați în nevoie, care au probleme medicale și nu se pot descurca singuri. Marea problemă a doamnei VOICU era schimbarea colostomei pe care nu are cum să o facă singură. Mai ales că nu are o mână…
”Cu șase luni înainte de a mă opera, am fost internată de urgență la Cardiologie, la Spitalul Sf. Pantelimon, deoarece am făcut o criză de inimă. Acolo mi-au pus stimulator cardiac. Tratamentul administrat mi-a provocat o hemoragie și a fost primul semnal de alarmă…. Mi-am făcut colonoscopie și endoscopie și așa mi-au depistat un început de cancer la colon. Oncologul de la Policlinica Titan m-a trimis la dr. Stroescu; aveam diagnostic de cancer la colon, dar la exterior. Am avut de ales între a fi operată – mi-a tăiat o bucată din colon și a rămâne pentru totdeauna cu colostomă, adică cu așa-zisa pungă sau a aștepta să se extindă cancerul și… Uite că au trecut cinci ani și m-am obișnuit cu situație, m-am încurajat singură, m-am gândit că am pentru cine trăi, mai ales pentru nepoți și că, ce-o fi, o fi!”.
”Mi-a fost greu, foarte greu la început, după ce am fost externată” – povestește doamna VOICU, ”mai ales cu mersul la baie, dar cu schimbul colostomei, nu știu ce m-aș fi făcut fără ajutorul celor de la Fundația Crucea Alb Galbenă și al Danielei care, în primele luni venea la mine de 3 ori pe săptămână. Când sunt acasă mă uit la televizor, am toate programele, am de unde alege. Nu aleg nimic special, dar nu ratez știrile pentru ca vreau să știu ce se întâmplă aici și în lume. Din păcate, nu mai pot să citesc și nici să dezleg cuvinte încrucișate, pasiunea mea, pentru că nu mă mai ajtă vederea… Îmi obosesc ochii și de aceea mi-a greu să mă uit la filme, pentru că nu mai apuc să citesc subtitrarea. Mă mai duc nepoatele la țară, cu mașina dar, oriunde aș pleca nu pot sta mult pentru că depind de schimbarea colostomei”….
În tinerețe, CONSTANTINA VOICU a făcut Orientare Turistică la Asociația Sportivă ”Voința”; a cucerit multe medalii, cupe şi diplome. Se antrena cu echipa la Brănești, în pădure, dar și la munte. Era o ocazie să călătorească, să participle la competiții și să evadeze cumva din viața care nu a fost deloc darnică; faptul că nu are o mână i-a afectat și influențat cumva destinul, dar nu s-a lăsat pradă deznădejdii, luptând pentru viața sa și a celor din jur. ”Pentru mine, ajutorul celor de la Crucea Alb-Galbenă și prezența Danielei în viața mea sunt vitale! Nu știu ce m-aș fi făcut fără ei. Practic, depind de suportul lor, de vizitele săptămânale ale acestei fete minunate, dedicate, de vorbele ei bune și de căldura sufletească!”.
De 25 de ani, membrii echipei Fundația Crucea Alb-Galbenă România (Președinte Măriuca Ivan), alături de “eroii din umbră”, alcătuiesc o mare și frumoasă familie aflată în slujba a mii de pacienți, în mare parte vârstnici singuri, aflați în nevoie, cu grave probleme medicale. Sunt oameni cu inimă mare, dedicați meseriei și devotați binelui care luptă să meargă înainte, în folosul comunității, în ciuda greutăților de tot felul, a problemelor legate de atragerea de fonduri sau a lipsei empatie din partea autorităților.
Fundația Crucea Alb-Galbenă România este primul furnizor autorizat și acreditat de servicii medicale și sociale pentru vârstnici. Până acum, a acordat asistență la peste 30.000 de seniori, dezvoltând proiecte, în parteneriat cu societatea civilă, cu autoritățile, cu oameni de bine sau din fonduri europene. Nicio clipă nu trebuie să uităm că, în locul fiecăruia dintre acești pacienți putem fi noi, pot fi părinții și bunicii noștri. Împreună trebuie să fim responsabili pentru fiecare dintre acești oameni aflați în nevoie și să dovedim că ne pasă!
Cei care doresc să ajute vârstnicii singuri o pot face prin donații în contul: FUNDAȚIA CRUCEA ALB-GALBENĂ ROMÂNIA – IBAN RO76 RNCB 0071 0114 3379 0001 – deschis la BCRȘi tu poți fi alături de noi! Află mai multe, aici: https://www.cag.ro/cum-ne-puteti-ajuta/